Acelasi pix.poate alta cerneala ?

Hmm..Astazi m-am gandit la o intrebare pe care oricine si-o pune la un moment dat.Numai ca eu mi-am puso de nenumarate ori 8-|.Ce este sentimentul asta care nu te lasa sa dormi?Care nu te lasa sa mananci?Care iti fura privirea si rationamentu?Este sentimentul care ma curpinde cand ma gandesc la tine.Este sentimentul care cum am mai spus este ca vantul,nu-l vezi,dar il simti.Si problema e ca desi te inalta te poate si dobori.Care poate a tinut pentru totdeauna si care s-a scurs intr-o clipa.Cand poti vedea lumea intreaga prin ochii unei singure persoane.Stiintific este imposibil,dar in cazul asta iubirea este imposibilul.Uneori ai vrea sa scoti din tine tot ce simti , sa lasi deoparte ce nu poti atinge.Dar nu poti,si pentru asta iti dau un exemplu foarte simplu.Poti sa inchizi ochii cand te doare ce ar trebui sa vezi nu?Dar,spune-mi,iti poti inchide inima ca sa alungi ceea ce nu vrei sa simti ? Nu.Eu nu pot.Dar din pacate nu avem un manual care sa ne invete asa ceva si inevitabil ramanem strans legati de persoana pe care o adoram,pe care ne este frica s-o pierdem,pentru care inima ta pulseaza mai tare cand o gaseste pe a lui.

Ti-ai inchipuit vreodata ce parte din ce iubesti a-i fi ? banuiesc ca nu..Eu ma gandeam astazi ca exista ceva asemuit cu iubirea.Sunt dureroase si totusi unice si pure.Lacrimile.Eu asta as vrea sa fiu din tine.de ce?Pentru ca au fost concepute in inima ta,s-au nascut in ochii tai,au trait pe obrajii tai si au murit pe buzele tale.Si uneori mi-as dori sa stii ca ceea ce simt eu pentru tine este adevarat si ca nu as putea sa mint cu ceva in care cred atat de tare.

Te ador.

i’m only as small as the world makes me seem

1+1=?

hei ! sunt aici.intr-o noua stare,cu o noua privire,intr-un nou inceput.Acum aproximativ 48 de ore am facut niste promisiuni.Rectific,mi-am facut.Anul precedent am avut parte de lucruri de..neuitat ca sa ma exprim asa.In acest neuitat intra si bune si rele,desigur.Un timp de-a dreptul controversat,cu lucruri care inca au ramas,tatuate maybe,intr-o cutie,tetracamerala eventual.Ciudat este ca intodeauna am stiut cum sa scap de ele,dar niciodata nu amvrut.Poate pentru ca am crezut in imposibil sau poate pentru ca am lasat prea mult timpul sa-mi decida viitorul.Dar acum spun gata.De data asta fara sa ma mint.Las tot ce-am trait acolo unde ar trebuie sa stea,in trecut.Las tot ce am visat in desert.Las tot ce am plans in ocean.Las povestea de atunci intr-o carte cu basme sperand sa nu o mai recitesc niciodata.Pentru ca stiu ca am gresit ,pentru ca stiu ca eu am scris the end,pentru ca acum incep altceva,urmez alt drum.De la ora 00:00 am inteles conotatia,mesajul care ni-l transmite.Nu degeaba atunci incepi o noua zi.Este exact la fel cum ai incepe totul de la 0.Am inteles ca toate artificiile din acel moment nu se compara cu cele starnite in inima fiecaruia de cineva,candva.Am inteles ca trebuie sa invat sa si pierd ca sa castig.Si am inteles ca 1+1 nu da intodeauna 2,figurat vorbind.Nu poti uni ce nu se potriveste.Imi pun toata increderea in sentimentele mele si in ceea ce spun,pt ca nu este adevarat,vorbele nu sunt goale,nu sunt duse de vant,dovada fiind ca cele mai importante le spunem mereu,le stim,le ascundeam,le auzim,le daruim,le avem si uneori le aruncam.Voi incerca sa tolerez mai mult  pe cei ce nu au aceleasi opinii ca ale mele.Imi voi gasi puterea din fericire,nu din iubire.Cu siguranta voi zambi mai des si voi merge departe,fara sa mai fug.Am sa continui sa schimb ce pot schimba si ceea ce stiu ca merita schimbat.Voi da mai multa importanta oameniilor discriminati si nu celor ce discrimina.Am sa spun mult mai des cuvintele : multumesc,iarta-ma,imi  pare rau,te iubesc.Nu o sa ma mai uit la SF-uri atat de mult,o sa imi ajunga al meu.Nu o sa mai traiesc intr-o alta realitate.Si cel mai important o sa mananc mec.

Aaa..si inca ceva : ) Imi place mult melodia.Nu este trista : ) pentru ca eu o cant cu zambetul pe buze.Si nu incape loc de interpretare sa stiti.Doar,imi place:)

nu stiu..

nu am nici-o sursa de inspiratie la momentul actual..La mine se intampla mereu chestia asta..Ce chestie..? Nu prea stiu..totul decurge la fel,ca cititul unei carti inca o data si inca o data si inca o data de o mie de ori..De fiecare data,acceasi veche poveste..Tocmai am venit din congelator unde zapada mi-a sfarait pe sub picioare .Acum ma  topesc usor,temporar.Picaturi fara culoare se pierd pe pometii rosiatici si inghetati de frig,cu inima parca rece,amortita,poate de la frig,care abunda in pendule inghetate ca niste turturi creand niste ticaituri izbitoare care pufnesc afara din piept.Manusile isi gasesc locul undeva in apropierea caldurii emanate de caloriferul albicios incadrat in dreptunghiul de sub fereastra camerei..fesul nu prezinta daune..fularul inca incovoiat in jurul gatului cu un vag odor de turta dulce..mainile lasa degetele sa-mi scrie gandurile..din nou cerul pare lovit de artificii capatand culori pastelate de violaceu,rozaliu care bate usor spre rosu trandafiriu,cu urme albastrui lasate parca de o pensula perpetuua..cromatica ce se inchide secunda cu secunda invaluie totul intr-un mister celest,ascunzand printr-o vraja imaculatul zapezii.Intunericul isi coboara usor clipele.Mai tarziu luna va face schimb cu soarele,ziua cu noaptea si realitatea cu iluzia ei.Luna,astrul selenar isi va arunca fulgerele fara de glas asupra geamului,involuntar umpland intregul loc de lumina.O lumina enigmatica care de fiecare data strapunge adancurile mintii mele transformandu-ma usor in subconstient.Visand cu ochii deschisi daca vreti.Frumusetea consta in faptul ca poti trai ceea ce crezi,sau numesti ,dorinta.

Pentru un moment sau doua,cartea mea s-a inchis la acest capitol.Aici au stagnat paginile,pana aici am fost si sunt capabila sa citesc.sa inteleg.Si ma pregatesc. Si timpul va deveni aliatul meu. Si voi ajunge la unicul tel pe care-l am: voi gasi linistea. Nu fericirea. Doar linistea.

Ajun de Craciun fericit pentru maine !

cersind.

Da.M-am gandit.Dupa ce m-am gandit.Am ajuns la concluzia.Ca cel putin 50% din populatia globului suntem asta.Niste cersetori.Astia cu hiQ mai ridicat asa cersesc bataie,pumni in nas,nasu de preferat mai drept si lung asa.Cersesc popularitate unde nu e.Cersesc schimbari.Cersesc sa fie ca toti ceilalti doar de dragul de a fi boss.Fortaaa caransebes ! Si fireste,mai sunt si oameni considerati prosti si neintelesi.Astia cersesc sentimente.Cersesc amintiri noi.Cersesc intelegere.Cersesc uitare.Cersesc iertare.Cersesc putin din bogatia altora,din lucrurile pe care nu le au,lucruri ce lipsesc.Un zambet pur,o minciuna frumoasa,un ceas fara ore,un televizor fara otv,un film inloc de viata pe care sa-l putem derula inainte si inapoi de cate  ori simtim nevoia.Cersesc un vis real.O lume diferita,fara motive.Doar fapte.Si eu cersesc.Cersind,am incetat sa cred ca traim cu toti intr-o poveste cu zane si ca mereu o sa dam peste finaluri fericite.Eram o visatoare.Acum suntem doar autorii propriei povesti.Noi decidem cum  sa arate povestea.Ce personaj sa fim.Noi scriem ceea ce vrem sa traim.Ne zbatem pentru finalul nostru.

life has no backspace.

Am inceput sa am o anume reticenta.Ascult si cred in lucruri  incerte.Umblu si vorbesc in dodii la gazul felinarelor pe bulevarde umede cu baltoace,avantandu-ma in fata unei reflectari imperfecte.
Acum,poate,ma vei cunoaste mai mult din intrebarile pe care ti le vei pune in legatura cu mine decat din raspusurile pe care astepti sa le primesti.S-au intamplat atat de multe,evenimentele par sa curga si sa se amestece.Intamplarile devin amintiri,amintirile,intamplari.Am cerut nenumarate idei,raspunsuri,dorinte exaltate si nu am primit nimic inapoi.Zi de zi urasc si iubesc in acelas timp.Inainte de toate aceste retineri,nesigurante,imposibilati era un simplu miracol.Problema cu miracolele e ca nu dureaza mult.In spatele acestor priviri ascunse, parca,acum te simti caraghios,descoperit,prost.Nu o sa ma pot resemna decat in secunda in care voi fi constienta ca s-a terminat piesa.Piesa de teatru pe care suntem cu toti nevoiti so jucam la un moment dat pentru a masca adevarul.Dar oare ma intreb,merita?Sa tainuim sentimentele care ne fac pe deoparte sa mergem inainte si pe de alta parte ne doboara de fiecare data?Oare este deajuns sa visezi?Oare nu te saturi ca de fiecare data cand te pui in pat,noaptea tarziu,ultimul lucru pe care il vezi,inainte sa te adancesti in somn sunt ochii aia,si ultimul lucru pe care il faci imeditat dupa este sa zambesti.?Oare nu obosesti sati amintesti intruna imaginea aia intiparita in minte care nu poate fi comparata decat cu o suita de sageti care iti strapunge intreaga ta deziluzie?Nu am habar.In mod cert insa,pot afirma ca mintea si inima sunt istorice care nu se pot pune de acord.

da :)

Era o seara rece.Genul de aer care te apasa si vantul care te taie pana la  oase.Luna plina .la fel ca in ziua in care a inceput totul.El nu stie asta.Dar era.Era o luna plina,galbuie care arunca norii dintr-o parte in cealalta.O aura.Ceva nemaivazut.Prima lacrima de fericire.Eram imbracata caraghios.Maieu negru cu picatele albe in josul taliei,fusta alba cu buzunare fara rost lipite pe lateralele piciorelor,un bolero tot alb cu guler larg si niste tenesi cu talpa valabila o saptamana sau mai putin tot negrii cu picatele argintii de data asta.Imi aduc aminte ca si la telefon pusesem un fundal alb cu negru ca tinuta mea sa fie completa.Par drept facut la minut si bineinteles intarziere de 15 min,inventia unei minciuni care s-a tot repetat pt. cei de acasa si cu o bomba cu ceas pe post de inima care era gata sami explodeze in piept din secunda in secunda.A fost atat de frumos si de ridicol.Am vorbit despre ce ne venea in cap.Despre strabunici, despre averea pe care urma so mosteneasca : )) despre lucruri care ii veneau lui in cap ,ca eu ,fata timida numi statea in fire sa fiu o vorbareata infocata, da mite in fata lui cand masuram fiecare cuvant inainte sal scot pe gura.Ne asezasem comod pe malul lacului si-mi amintesc ca vorbea ceva despre counter strike , un moment nepretuit.Ma simteam atat de ciudat,eram singura cu el,voiam sa ma apropii,ma uitam la mana lui dar fara niciun folos de vreme ce gesticula nonstop.Stiu ca dupa ce intr-un final ne-am apropiat mama suna.Si fireste,eu fug si el dupa mine.M-am simtit fooooooarte penibil.Am scoso la capat pana la urma.In masina mam uitat pe geamul din stanga mea si  era luna aia mirifica.Am zambit si am continuat sa visez,pentru ca pentru mine tot ce se petrecuse fusese un vis pe care il asteptam sal traiesc de ani buni.Eram atat de altfel inainte.Mereu ne-am impacat si nici acum inca nu pot sa concep despartirea asta.Inca il visez din cand in cand.Si desi ma trezesc cu zambetul pe buze de fiecare data moralul meu,in timp,se duce la pamant pentru ca stiu ca visu vis ramane si eu traiesc in prezent,in realitatea din  prezent.

ce sa mai fac ?

sunt cu el si nimeni nu mai e acolo.E un background negru pe langa noi.Eu ma uit in jurul meu si tot ce vad este el.Dar el , sta acolo nemiscat si fara macar sa ma priveasca exact cu un soldat orgolios al Angliei care face asta pentru ca asta i se cere,poate nu neaparat ca asta vrea,sau poate nu…Ma indrept cu un singur pas de purice si in mod total neasteptat ma aflu la mai putin de 1cm distanta de el.Si cand ma gandeam ca sunt atatia pasi care ne desparte  :-<.Anyway il privesc pe toate partile posibile din toate unghiurile,dar nimic.Ma stramb,fac pe desteapta,il tachinez,ii dau o imbratisare,ii dau o palma,il iau de mana,ii spun ca il iubesc,imi dau drumu la robinet,dar nu…nimic nu pare sa functioneze,este impietrit ca o statuie,de neclintit.

Ma trezesc,deschid geamul ferestrei si ma avant in acea adiere specifica de toamna-iarna care iti face parul sa-ti danseze in toate partile facand ventilatorul sa para ceva invechit si nefolositor.Incet dar precis inchid geamul,ii pun piedica si ma duc la frigider.Imi scot laptele il incalzesc si imi pun cerealele din spirulina…par a fi o persoana perfect normala fara nici-un fel de deficit cerebral sau gol spiritual care sa ma macine.Asta demonstreaza cat de mult se poate ascunde dupa un zambet si o vorba buna.incerc sa-mi incep ziua cat mai bine si so termin cat mai repede.In tramvai,mereu se gaseste acea batranica sau acel batran morocanos care sta langa tine si te face sa-i  cedezi locul asa ca picioarele,indura.ochii mei se uita pe geam,un moment de inocenta,slabiciune, si fara voia mea milioane de imagini imi zboara necontrolat prin minte si se pare ca iar spal podeaua ponosita din fata picioarelor.Poate ca doar in acest tramvai dezvalui  adevarata fata insa,intodeauna nu sunt indeajunse statii ca so tina in viata pe fata aia care inca spera,si astfel coborand deacolo sunt din nou,un alt om.Un om fericit poate,care are de ce sa fie mandru,cu niste prietene care l-au sustinut mereu atat cat au putut,nu au fost niciodata perfecte,dar au fost acolo cand n-a mai stiut de el,cu care a impartit multe rasete si dureri de burta,pe care nu le va uita niciodata.Imi duc viata mai departe oameni buni,inainte credeam ca nu sunt in stare nici macar sa respir fara el,acum parca incep sa invat,oare asta inseamna ca fata s-a resemnat? nu stiu,mi-e greu sa aflu,poate chiar imposibil.Aiurea,se pare ca si cosmarele din timpu noptii sunt traite si in timpul zilei,deci nu doar visele devin realitate,asa ca ai grija ce-ti doresti ca blablabla.Si acum gata,v-am povestit viata unei fete desprinsa dintr-o telenovela lacrimogena gen eu si/fara el , dintr-o zi…frumoasa

mesaj stupid :|

Buna tie , tie si fireste,TIE.De cateva zile incoace am avut insesizabila dorinta animalica de a te face sa cazi de la etaju 11.50 + si sa te anunt ca ai cam avea nevoie de o chirurgie plastica imediata pentru ca fata ta sincer,ma face sa ma gandesc ca in fiecare zi tu si autobuzu intretineti niste relatii..sa le spun?accidentale aa si pe langa astea m-am gandit ca defapt si de drept nu mai am nevoie de tine ! nu ! N-U! de acum incolo sunt single si ma simt bine ! fara stres fara drama fara tine ! cemi pasa ca e greu? asta e…nimic nu e usor in viata…si asta cu siguranta nu…dar asta e…inca te plac dar acum te vad ca pe…UN BAIAT ca ORICARE ALTU.nu ma mai intereseaza ce crezi despre mine asa ca pot fi eu si ma bucur de asta din plin.mersi ca miai luminat mintea…acum am inteles si nu mai sper la nimic din partea ta.felicitari.teai alaturat turmei.mia facut placere sa il cunosc pe vechiul tu.si stii ceva? nu sunt ca toate celelalte si nu voi fi niciodata.am crezut atat de multe..macar eu am invatat ceva din toate astea stiu cum sa fiu deacum incolo si doar  pt asta iti multumesc .

cine spune?

• ca nu poti muta  muntii din loc?
• ca nu esti tu cel pe care il cauta?
• ca afara nu poate sa fie soare iarna?
• ca visele nu pot fi traite?
• ca daca nu esti tot esti nimic?
• ca nu poti trai in trecut?
• ca nimanui nu-i pasa de ceea ce esti?
• ca viata e facuta ca sa te zdrobeasca la pamant?
• ca  cel mai bun atatac este apararea?
• ca doar banii sunt scara spre fericire?
• ca e mai usor sa mori decat sa traiesti?
• ca nu poti schimba ce altii au batut in cuie?
• ca nu esti indeajuns de bun?
• ca intodeauna trebuie mai mult?
• ca timpu nu sta pe loc nicio secunda?
• ca rasu face riduri?

Toti.Nu faceti decat sa traiti in adevarul asta care nu e nimic mai mult decat o minciuna.Nu poti muta muntii din loc?poti.Cum?Ii impingi?nu.Treci peste ei.Nu esti cel pe care il cauta? inseamna ca va gasi pe altcineva.Soare iarna?In fiecare zi,umbrit de nori,dar acolo.Visele nu pot fi traite?Nu si daca faci schimb cu realitatea.Nu esti tot?nimeni nu e.Nu poti trai in trecut?Si amintirile pentru ce sunt?In fractiunea in care iti amintesti,traiesti.Nimanui nui pasa de ceea ce esti?Atata timp cat nici tie nuti pasa.Viata e facuta sa te puna la pamant ha?Nu neaparat.Dar tu poti.E mai usor sa dai vina pe ea pentru ceea ce faci tu cu ea.Apararea e cel mai bun atac?Dar atacu ce e?Banii.Sunt importanti.Nu exista insa intodeauna un pret pe care sa il poti cumpara cu o bucata de card.Sau ceva care pur si simplu il iei de pe raft si-l bagi in cos.Sunt mai putine lucruri care nu pot fi cumparate.Cantitativ insa.Nu calitativ.Preferi sa mori?Sa te omori?Deci viata trebuie sa fie iadul pe pamant pentru tine.Dar tiai pus intrebarea unde ajungi dupa?Nu crezi ca e ceva cam repetitiv?Nu poti schimba lumea?Nu.Asa e…nu poti.Dar poti schimba din ea si asta incepand cu tine.Nu esti indeajuns de bun?Degeaba cauti raspunsu asta.nu il stii?Atunci e clar ca nu esti indeajuns de bun.Pentru ca habar nai cine esti.Intodeauna trebuie mai mult?Deci nu te poti multumi cu putin.Timpul nu sta pe loc?Inseamna ca nu teai indragostit inca.Rasu face riduri?okok..Si incruntatu ce face?

Nu poti?Nu…Nu vrei.

Scapa de astea.Fi ce vrei.Nu ce ti se cere.