sunt cu el si nimeni nu mai e acolo.E un background negru pe langa noi.Eu ma uit in jurul meu si tot ce vad este el.Dar el , sta acolo nemiscat si fara macar sa ma priveasca exact cu un soldat orgolios al Angliei care face asta pentru ca asta i se cere,poate nu neaparat ca asta vrea,sau poate nu…Ma indrept cu un singur pas de purice si in mod total neasteptat ma aflu la mai putin de 1cm distanta de el.Si cand ma gandeam ca sunt atatia pasi care ne desparte  :-<.Anyway il privesc pe toate partile posibile din toate unghiurile,dar nimic.Ma stramb,fac pe desteapta,il tachinez,ii dau o imbratisare,ii dau o palma,il iau de mana,ii spun ca il iubesc,imi dau drumu la robinet,dar nu…nimic nu pare sa functioneze,este impietrit ca o statuie,de neclintit.

Ma trezesc,deschid geamul ferestrei si ma avant in acea adiere specifica de toamna-iarna care iti face parul sa-ti danseze in toate partile facand ventilatorul sa para ceva invechit si nefolositor.Incet dar precis inchid geamul,ii pun piedica si ma duc la frigider.Imi scot laptele il incalzesc si imi pun cerealele din spirulina…par a fi o persoana perfect normala fara nici-un fel de deficit cerebral sau gol spiritual care sa ma macine.Asta demonstreaza cat de mult se poate ascunde dupa un zambet si o vorba buna.incerc sa-mi incep ziua cat mai bine si so termin cat mai repede.In tramvai,mereu se gaseste acea batranica sau acel batran morocanos care sta langa tine si te face sa-i  cedezi locul asa ca picioarele,indura.ochii mei se uita pe geam,un moment de inocenta,slabiciune, si fara voia mea milioane de imagini imi zboara necontrolat prin minte si se pare ca iar spal podeaua ponosita din fata picioarelor.Poate ca doar in acest tramvai dezvalui  adevarata fata insa,intodeauna nu sunt indeajunse statii ca so tina in viata pe fata aia care inca spera,si astfel coborand deacolo sunt din nou,un alt om.Un om fericit poate,care are de ce sa fie mandru,cu niste prietene care l-au sustinut mereu atat cat au putut,nu au fost niciodata perfecte,dar au fost acolo cand n-a mai stiut de el,cu care a impartit multe rasete si dureri de burta,pe care nu le va uita niciodata.Imi duc viata mai departe oameni buni,inainte credeam ca nu sunt in stare nici macar sa respir fara el,acum parca incep sa invat,oare asta inseamna ca fata s-a resemnat? nu stiu,mi-e greu sa aflu,poate chiar imposibil.Aiurea,se pare ca si cosmarele din timpu noptii sunt traite si in timpul zilei,deci nu doar visele devin realitate,asa ca ai grija ce-ti doresti ca blablabla.Si acum gata,v-am povestit viata unei fete desprinsa dintr-o telenovela lacrimogena gen eu si/fara el , dintr-o zi…frumoasa :)

Advertisement