Era o seara rece.Genul de aer care te apasa si vantul care te taie pana la oase.Luna plina .la fel ca in ziua in care a inceput totul.El nu stie asta.Dar era.Era o luna plina,galbuie care arunca norii dintr-o parte in cealalta.O aura.Ceva nemaivazut.Prima lacrima de fericire.Eram imbracata caraghios.Maieu negru cu picatele albe in josul taliei,fusta alba cu buzunare fara rost lipite pe lateralele piciorelor,un bolero tot alb cu guler larg si niste tenesi cu talpa valabila o saptamana sau mai putin tot negrii cu picatele argintii de data asta.Imi aduc aminte ca si la telefon pusesem un fundal alb cu negru ca tinuta mea sa fie completa.Par drept facut la minut si bineinteles intarziere de 15 min,inventia unei minciuni care s-a tot repetat pt. cei de acasa si cu o bomba cu ceas pe post de inima care era gata sami explodeze in piept din secunda in secunda.A fost atat de frumos si de ridicol.Am vorbit despre ce ne venea in cap.Despre strabunici, despre averea pe care urma so mosteneasca : )) despre lucruri care ii veneau lui in cap ,ca eu ,fata timida numi statea in fire sa fiu o vorbareata infocata, da mite in fata lui cand masuram fiecare cuvant inainte sal scot pe gura.Ne asezasem comod pe malul lacului si-mi amintesc ca vorbea ceva despre counter strike , un moment nepretuit.Ma simteam atat de ciudat,eram singura cu el,voiam sa ma apropii,ma uitam la mana lui dar fara niciun folos de vreme ce gesticula nonstop.Stiu ca dupa ce intr-un final ne-am apropiat mama suna.Si fireste,eu fug si el dupa mine.M-am simtit fooooooarte penibil.Am scoso la capat pana la urma.In masina mam uitat pe geamul din stanga mea si era luna aia mirifica.Am zambit si am continuat sa visez,pentru ca pentru mine tot ce se petrecuse fusese un vis pe care il asteptam sal traiesc de ani buni.Eram atat de altfel inainte.Mereu ne-am impacat si nici acum inca nu pot sa concep despartirea asta.Inca il visez din cand in cand.Si desi ma trezesc cu zambetul pe buze de fiecare data moralul meu,in timp,se duce la pamant pentru ca stiu ca visu vis ramane si eu traiesc in prezent,in realitatea din prezent.
da :)
Advertisement