<– my new mate in disaster
haha >:)) get gelous
Mdaaaa…mai e puuuuuutin si-mi intru iar in mana ca sa zic asa :-<…deloc amuzant (
Si iatama peaici..ratacindumi gandurile printre literele astea incurcate..Numi sta capu’ la altceva,momentan cel putin..Chestia e ca numaratoarea inversa a inceput de 4 zile…asta printr-un calcul matematic rezulta ca a stagnat la 6…adica mai e 5,4,3,2 si na…1 X( ..destul de aiurea ha?…Din pacate nu ma prea omor cu inceputurile…mai ales alea cand toti se aduna ca turma la pascut sa auda un mare NIMIC.Un buluc intreg de oameni care se inghesuie si se imping de colo pana colo si-si mai adreseaza din cand in cand un “salut coaeee” sau “ce faaacii faah” .Bine eu nu cunosc astfel de specimene decat ochii o fac…iar urechile sunt inundate pana la refuz cu astfel de cuvinte scuipate.[no ofense.nam nimic cu ei.] .Deci vezi de ce nu-mi plac inceputurile de an scolar? Ma rog…acum sunt clasa a 8a..Nimic nou.Doar ca acum scarile din fata scolii folosite pe post de podium pentru persoanele Very.Important.People [care nu se prea numara printre noi(pararea mea personala] va fi full.Si chiar si eu sunt una dintre privilegiatele…da nu cred ca o sa o fac..adica nustu ce li se pare atat de interesant sa stai acolo cu posteriorul pironit de fatada rece de piatra a podiumului si sa barfesti pe X sau pe Y,sau sa comentezi lucruri pe care foarte bine le poti comenta si in fata unui geam cu picioarele si mainile la caldura caloriferului.Da..fiecare cu perceptia lor despre podiumuri.Inca un lucru straniu la toata afacerea asta.Stau asa si ma gandesc la sfarsit.Da..stiu poate ar trebui sa ma concentrez mai mult asupra introducerii pentru ca asta e mai aproape.incheierea situanduse la cca. 275 de zile distanta.Dar nu inceputu ma sperie…nici pe departe.Ma gandesc asa..cand o sa plec.cand o sa parasesc locul unde am cascat la fiecare ora de istorie;cand o sa las banca mea in grija altuia;cand cineva o sa vina si o sa se aseze pe scaunul meu;cand acel cineva va mazgali in acelas loc unde am mazgalit si eu;cand el sau ea se va chirci undeva intrun colt unde mam chircit si eu ca sa-mi imapart cunostintele cu colegu.Destul de ciudat zic eu.Petru ca acel cineva va trai o bucatica din viata mea.Asta las acolo.Si sper sa fie mandru pentru ca eu am fost.Ma gandesc din nou,cu groaza la “adio”.Cu bune sau cu rele,nu conteaza cum se va desfasura cuprinsul acetei povesti,dar mie mereu o sami fie greu sa spun adio.Si promit ca nu am so fac.Pentru ca dasta sau inventat telefoanele,e-mailurile,mesu si cele peste 100 de caractere dintr-un SMS.Nu o sa pierd contactul cu cei pe care ii las in urma.Chiar daca o sa le pierd urma.Asa e in viata…Momentul e acolo,il traiesti,il simti,si pooof..DISPARE..dar amintirea RAMANE acolo.Un puncticel imortalizat in timp si intiparit in minte si in inima.Asa ca nu voi uita niciodata aceste episoade din viata mea,unde am crescut si am invatat sa lucrez in echipa si sa convietuiesc si cu cine imi place si cu cine nu.Unde am invatat ca falsa modestie la urma urmei este un fel de a minti.Unde am invatat ca PUTIN poate fi TOT.Nimeni si nimic nu va putea sterge tabla asta cu buretele.
Incepe scoala.Termino.Si pastreazo intrun sertar din inima ta.
paaaa :-”